.jpg?h=595&iar=0&w=1298&rev=8fc50063a1874a96bd28a19e376e0a67&hash=A214DB26563E5FCA7C4DD276EFECD9D8){kind=logo}
PROPOLISUL PROTEJEAZA SI DEZINFECTEAZA
Propolisul sau „cimentul albinelor” este o substanta extrem de activa, cu o compozitie chimica complexa. Este realizat de albine, care amesteca rasina de pin si de alte conifere cu polenul, ceara si propria saliva. Propolisul este plin de elemente naturale antiseptice si antibacteriene, dar initial albinele il foloseau pentru a-si construi si repara stupii si pentru a proteja interiorul de virusi si bacterii. Beneficiile pentru sanatate ale propolisului sunt considerabile si au fost cunoscute incă din zorii civilizatiei.
UTILIZARILE SI CALITATILE PROPOLISULUI PENTRU CORP
Un cicatrizant puternic
Studiile moderne confirma observatiile stramosilor nostri: propolisul amelioreaza, calmeaza si vindeca arsurile de gradul II, la fel de eficient ca tratamentele cu produse ale industriei farmaceutice. Ranile usoare ale pielii se pot vindeca si mai bine cu aceasta substanta. Deci, alegeti balsamuri si creme de propolis pentru a trata pielea arsa de soare sau care sufera de alte iritatii.
Un antiinflamator foarte eficient
Un alt studiu semnificativ a aratat ca propolisul are puterea de a calma inflamatia in tesuturile corpului uman, in special in muschi si articulatii. Atunci cand sunt aplicate prin masaj, extractul de propolis și tratamentele corporale cu propolis oferă o calmare imediata a durerilor sau intinderilor musculare.
PROPOLIS POATE FAVORIZA CRESTEREA PARULUI
O altă calitate a propolisului este capacitatea sa de a stimula cresterea parului. Acest lucru se datorează partial proprietatilor sale antiinflamatorii, dar si faptului că promovează creșterea keratinocitelor, celulele care stimuleaza productia de tije si foliculi de par. Propolisul poate ajuta la obtinerea de rezultate semnificative, de exemplu, în zonele in care cresterea parului a incetinit sau s-a oprit din cauza bolilor inflamatorii.
O TRADITIE DE INGRIJIRE
Primele utilizări medicinale ale propolisului datează din Grecia antica, in jurul anului 350 I.H., cand a fost folosită pentru tratarea abceselor dentare. Egiptenii l-au folosit pentru mumificare si asirienii pentru a vindeca ranile pielii.
